Nu este terapie.

… ori consiliere psihologică pentru că nu caută nici un diagnostic de tratat, nu implică sfaturi și nici nu se centrează pe trecutul clientului, pe incursiuni în copilărie sau emoții complexe. Nu se consideră că există o problemă a clientului, ci mai degrabă o problemă situațională.

Nu este consultanță.

Prin consultanță clientul primește sfaturi, direcții sau experiența altcuiva, un expert în domeniul în cauză. În aceasta relație există un superior și un inferior.

Prin consultanta poate apărea o problema in obținerea rezultatelor care nu tine nici de consultant si nici de client. Altfel spus, consultantul  poate să ofere cele mai bune soluții din domeniu, însă clientul s-ar putea să nu le poate aplica din pricina resurselor si poate uneori nici sa facă pașii pe care si-i permite, din cauza convingerilor proprii.

În schimb, prin coaching clientul lucrează din punctul în care se află, alegând singur următorul pas pe care este dispus să îl pună în aplicare, fiindu-i posibil să-l facă.

Nu este mentorat.

Mentorul poate folosi coaching-ul drept metodă pentru a-și ajuta clientul. Coach-ul nu ajută deoarece asta ar implica o inferioritate a clientului și nici nu face mentorat deoarece presupune influențarea și ghidare.

Mentoratul este folositor atunci când dorești să primești exact experiența și practicile cuiva care a obținut rezultate excepționale în același domeniu.

Nu este training.

Nu implică educarea clientului în nici un fel așa cum o face training-ul.

Coaching-ul nu implică sfătuirea, urmărirea rezultatelor sau ghidarea acțiunilor. Nu implică comunicare fără ascultare.

Coaching- ul nu implică o luptă personală, sublinierea slăbiciunilor sau alte jocuri de putere.

Coaching-ul nu implică tratarea altora cu superioritate sau orice atitudine de neîncredere.